Magia și creaturile supranaturale din folclorul românesc au fost dintotdeauna prezente în spațiul carpato-danubiano-pontic. Deși în prezent, singurele izvoare istorice au rămas poeziile, basmele și cântecele, acestea au fost cândva realități pentru poporul antic. Astfel, numeroase tradiții pe care astăzi le sărbătorim, precum Crăciunul, Mărțișorul și multe altele, își au originea în credințele păgâne.
Unul dintre cel mai cunoscuți autori care au transmis mai departe moștenirea mitologiei și a folclorului rural este chiar Ion Creangă. Acesta a reușit, prin talentul său de scriitor, să adune și să lase pentru generațiile următoare povești fantastice precum Harap Alb și Fata babei și fata moșneagului.
De asemenea, Petre Ispirescu, un alt autor desăvârșit român, a reușit să creeze o colecție de basme adunate din popor, unde putem descoperi ființe magice precum zânele, zmeii și căpcăunii. Una din sărbătorile care celebrează creaturile supranaturale din mitologia română este Noaptea de Sânziene, despre care veți afla mai multe informații în continuare.
Noaptea de Sânziene. Origini și legende
Conform mitologiei românești, sânzienele făceau parte din clasa ielelor, fiind zâne bune. Acestea mai sunt cunoscute prin popor și sub denumirea de drăgaice, ele fiind sărbătorite în ziua de 24 iunie, ce coincide cu Sfântul Ioan Botezătorul. Cu toate că ele sunt asociate cu un sfânt din religia creștin-ortodoxă, acestea provin din credințele păgâne. Mai exact, acestea își au originea într-un cult solar.
Denumirea de sânziene se presupune că a fost împrumutată de la zeii romani, mai exact Sancta Diana, zeița pădurilor. Cu toate acestea, printre oamenii de rând, ele erau reprezentate prin femeile frumoase, care umblau prin pădurile întunecate. O descriere detaliată a acestor ființe, păstrată de Direcția Cultură Scrisă și Creație Contemporană (DCSCC) este lucrarea lui Mircea Eliade, „De la Zalmoxis la Ghenghis Han”.
În prezent, oamenii nu le mai numesc sânziene, rămânând în memoria colectivă sub denumirea de iele. Ielele iau forma fecioarelor, având de asemenea puteri magice și seduc bărbații rătăciți. Multe legende arată faptul că ele nu locuiesc într-un singur loc, ci și în cer, în peșteri întunecate, păduri sau maluri ale apelor, făcându-și apariția în lumina lunii. Ele au fost zărite de povestitori dansând în hore, dezbrăcate, fluturându-și părul. Locul unde acestea petreceau putea fi descoperit dimineața ușor, acestea lăsând pâlcuri de iarbă arsă, care nu mai creștea.
Desigur, legendele povestesc faptul că dacă oamenii văd ielele dansând în noaptea zilei de Sânziene, acele persoane vor amuți.
Cu toate că ele par creaturi periculoase, sânzienele sunt apărătoarele și aducătoarele de dragoste. Acestea apără femeile căsătorite și le binecuvântează, vindecând bolile și afecțiunile oamenilor. Spre deosebire de iele, Rusaliile sunt zânele rele, aducătoare de ghinion. Din acest motiv, oamenii nu doreau să le deranjeze, pentru a nu aduce în casele lor necazul și răutatea. Deși sânzienele sunt portretizate ca zânele bune din mitologie, ele pot fi înfuriate ușor, pedepsind oamenii răi cu un lanț al sânzienelor, care aduce poate distruge roadele agricole ale acelor persoane.
Ritualuri și tradiții din noaptea Sânzienelor
Deși este o tradiție care nu provine din religia românilor, oamenii au continuat să celebreze Sânzienelor. Astfel, în diferite zone al țării, se pot regăsi diverse obiceiuri pe care locuitorii le fac. Printre acestea, putem regăsi următoarele ritualuri:
- ● Dimineața Sânzienelor. În multe regiuni din țară, sătenii obișnuiau ca în dimineața de 24 iunie să meargă pe câmp și să strângă flori de Sânziene. Ulterior, aceștia făceau coronițe din ele, punându-le pe acoperișul casei. Conform tradiției, dacă acea coroniță rămânea pe acoperiș, oamenii din acea casă aveau o viață îndelungată. Însă, dacă aceea aluneca și cădea, atunci proprietarii urmau să trăiască puțin.
- ● Alaiul Drăgaicei. Acest obicei presupunea ca cea mai frumoasă fată din tot satul să colinde casele oamenilor, împreună cu celelalte tinere, fiind îmbrăcate în haine albe. Apoi, când acestea ajung la o răscruce de drumuri, ele fac o horă mare unde dansează și alungă spiritele rele.
- ● Bâlciuri în cinstea Sânzienelor. Astăzi, aceste bâlciuri sunt destinate tuturor vizitatorilor, unde se pot bucura de multe distracții și gusturi locale. Cu toate astea, pe vremuri, bâlciul de Sânziene era organizat pentru tineri pregătiți de căsătorie. Acestea aveau loc în orășele mici, precum Focșani, Pitești, Broșteni, Buzău și multe altele.
- ● Crucea din Sânziene. Deși este o tradiție specific satului Sâncel din județul Alba, aceasta are loc chiar și în prezent. Locuitorii acelui sat își decorează ușile și porțile caselor cu o cruce împletită din trandafiri și sânziene. Astfel, aceasta este pusă în noaptea de dinainte de 24 iunie, ca în dimineața următoare, să meargă pe câmp și să facă coronițe din sânziene. Fiecare membru al familiei primește câte o coroniță, în speranța că aceștia vor fi feriți de rele.
Tradiția românească a fost întotdeauna combinată cu vechile credințe păgâne ale strămoșilor. Astăzi, deși sărbătorile coincid de multe ori pe parcursul anului, românii se bucură de bucuria acestora. Sânzienele aduc astfel nu numai bucuria fertilității tinerelor fete, dar și belșug și roade noi pentru agricultorii din sate. În concluzie, o legendă bazată pe creaturi mitologice fantastice este în continuare celebrată cu bucurie și veselie de către oamenii credincioși.
